Astăzi, tinerii se străduiesc să prindă orice oportunitate de a-și dezvolta abilitățile. Mulți sunt dispuși să parcurgă un traseu lung, traversând diferite țări și universități pentru a acumula experiențe și cunoștințe noi. Daria Căpățîna s-a dedicat complet domeniului mass-mediei și cercetării acestuia. Dragostea și interesul față de jurnalism au apărut încă din copilărie, iar astăzi se ocupă de înfăptuirea visurilor sale.
- De unde a apărut pasiunea pentru domeniul mass-media?
- Când eram mică, piața media era destul de restrânsă, iar majoritatea conținutului era rusesc. Eu am crescut la sat, acolo aveam acces ocazional la TVR, pentru că semnalul era, de cele mai multe ori, întrerupt. Emisiunea mea preferată era “Surprize, Surprize” cu Andreea Marin. Când mă uitam la emisiune, nimeni nu trebuia să se miște în casă, era momentul în care eram total captivată de ceea ce însemna televiziunea. Pentru mine, acea emisiune a fost un exemplu elocvent al jurnalismului și al jurnalistului de calitate. Era un gen de jurnalism care aducea starea de bine în casele oamenilor. Poate că nu era neapărat jurnalismul clasic, dar era o producție TV care îi conecta pe oameni și le aducea vești bune. Ideea emisiunii se baza pe reîntâlnirea persoanelor dragi pe care distanța sau diverse lipsuri i-a despărțit. Pentru mine, era ceva din care învățam cum să ne ajutăm aproapele și cum să fim înțelegători și empatici. Pe mine, atât emisiunea, cât și prezentatoarea acesteia, Andreea Marin, m-au motivat foarte mult să aleg să studiez și să practic jurnalismul, ca să pot schimba lucrurile într-un anumit domeniu. Eu provin dintr-o familie de profesori și eram încurajată de familie să aplic la Facultatea de Pedagogie sau la cea de Litere, dar eu am fost foarte insistentă. De fapt, facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a fost unica pe lista mea la admitere.
- Cum ai reușit să faci studii peste hotare:în Danemarca, Spania, Belgia, Germania?
- Fiind Studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova lecturam foarte mult, mă implicam în activitățile academice și simțeam că vreau și mai multe să aflu, să explorez și să experimentez. Din curiozitate, voiam să cunosc alte perspective, să fiu într-un contingent cât mai divers de oameni și să îmbrățișez noi provocări. Atunci am aflat de Erasmus +, un program care presupune că suntem foarte mulți colegi din diferite țări. Fiecare vine cu bagajul său cultural și de cunoștințe, ceea ce e foarte interesant. Am fost norocoasă sau probabil am fost răsplătită din plin pentru eforturile mele, atunci când, în perioada licenței, am fost acceptată în două schimburi academice, pe jumătate de an fiecare. Am aplicat la studii în Spania, la Universitatea Deusto (orașul San Sebastian) și ulterior am aflat că Facultatea are parteneriat cu Universitatea IHECS (Institut des hautes études des communications sociales) din Bruxelles, Belgia, și am aplicat și acolo. Revenind, am avut mult de recuperat, însă am susținut toate examenele.
Ulterior, am început studiile de Masterat în Managementul Instituției Media la Universitatea de Stat și concomitent pregăteam documentele necesare pentru a aplica la un program de masterat internațional. Astfel, am aplicat la Erasmus Mundus Joint Master Degrees, un program care presupune că îți faci studiile în minimum două țări diferite. Eu am ales Danemarca și Germania. Când am plecat la studii în Danemarca a început pandemia, astfel, pentru că se făceau studiile la distanță, am putut face două studii de master în același timp, respectiv primul an de master în Danemarca și ultimul din Moldova.
- De ce ai decis să revii acasă?
- Un aspect din cauza căruia am revenit înapoi este obligația contractuală, deoarece orice program Erasmus prevede ca studentul să se întoarcă în țara sa. Aceasta și este esența schimburilor de experiență: mergi și înveți cele mai bune practici pentru a reveni și a implementa cunoștințele acumulate în țara ta. Studiile peste hotare sunt foarte costisitoare, iar mie mi-a reușit mereu să obțin burse. Am fost bursieră pe parcursul tuturor schimburilor de experiență. Bursa lunară pentru licență era de 800 de euro, ceea ce îmi acoperea cheltuielile de cazare, mâncare și chiar mi-a permis să economisesc puțin. Bursa pentru masterat era de o mie de euro și acoperea și cheltuielile de călătorie și viză.
Totuși, pe lângă obligația contractuală, motivul principal pentru care m-am întors acasă îl reprezintă crearea unicei platforme multimedia pentru copii din țară – zuper.md
- Cum au influențat studiile din străinătate la dezvoltarea profesională?
- Studiile de la noi din țară și cele de peste hotare nu diferă foarte mult. Dacă cineva are de învățat, învață și la noi, și în orice țară. Experiența din străinătate, pentru mine, a fost ocazia propice de a ieși din zona de confort. În primul rând, există independența financiară și personală, fiind pe cont propriu din toate perspectivele. În al doilea rând, era un schimb cultural care îți deschide ochii și poate că nu îți dai seama de aceasta până nu te întorci acasă. Îți schimbă percepția atât culturală, cât și profesională. Experiența de a trăi într-o țară străină și de a studia într-un mediu diferit a contribuit la creșterea abilităților de adaptabilitate. Un mare avantaj este și faptul că studiile în străinătate mi-au oferit acces la o rețea extinsă de contacte profesionale la nivel internațional.
- De ce ai decis să predai la universitate?
- A fost inițiativa mea, chiar dacă atunci când mi-am ales facultatea am încercat să evit pedagogia. Probabil îmi curge prin vene, spuneam că vin dintr-o familie de profesori. În același timp, eu cred că atunci când îți faci munca, riști să ajungi într-o rutină, risc care dispare când ești în contact cu tinerii, când ești mai aproape de ei. Vezi care sunt diferențele, ce le place, ce platforme utilizează, cum gândesc. Fiind asistent universitar, îmi permit să acord mai mult timp cercetării domeniului de activitate, Înainte să vin la ore, oricât de documentată aș fi, mereu actualizez resursele și verific dacă sunt date sau informații noi, atât pentru studenți, cât și pentru mine.
- În prezent, deții funcția de manageră a platformei pentru copii Zuper. Cum ți-a venit ideea de a crea acest site?
- În octombrie (2024), zuper.md face trei ani de la lansare, iar la proiect am lucrat încă un an până a-l scoate în lume. Era un vis al meu, eu îi spun și o misiune. De pe băncile facultății, toate proiectele pe care le făceam erau dedicate copiilor sau îi implicau. Eu sunt foarte atașată de copii. Aceștia reprezintă o sursă de energie și inspirație pentru mine. Chiar de la liceu, în zilele săptămânii, după ce terminam orele, mă duceam la grădiniță și ajutam educatoarea să facă diferite activități pentru copii și veneam mereu cu idei noi, ca ei să nu se plictisească, iar în weekend, eram voluntară la casa de copii. O profesoară de a mea, Natalia Beregoi, mă informase despre posibilitatea de a face un proiect pentru copii și,întrucât eu din anii de licență tot „plămădeam” ideile, aveam deja și un concept gata. Lansarea a fost sprijinită financiar de Oficiul Consiliului Europei la Chișinău. Pe parcursul dezvoltării conceptului platformei multimedia pentru copii, am avut niște mentori excepționali din Portugalia, de la care am învățat foarte multe lucruri și cărora le sunt recunoscătoare. Inițial, era planificat să lansăm un radio pentru copii, dar apoi, în baza unei cercetări de marketing, am constatat, am confirmat, de fapt, că radioul nu este ascultat de către copii. Astfel am decis să facem un site, care să cuprindă emisiuni audio, emisiuni video, quiz-uri și jocuri. Ideea a fost dezvoltată pe parcurs și ulterior am creat și un departament de producție multimedia pentru copii în cadrul Instituției Publice Compania Teleradio Moldova.
Platforma pe care am creat-o, emisiunile și tot ceea ce facem împreună cu echipa mea la Zuper nu doar că sunt dedicate copiilor, dar îi și implică direct în toate etapele producției. Însăși denumirea site-ului, mascotele și culorile au fost alese împreună cu 200 de copii din toată țara.
- Ce este mai dificil, să fii șefă la zuper sau să predai la USM?
- Peste tot este lucru cu… copii (zâmbește). De fapt, eforturile se completează reciproc. Eu cred că dacă pot să îi explic unui copil de 5 ani cum lucrează radioul sau cum să-și facă vocea mai bună, înseamnă că pot să explic aceasta oricui. Dacă reușesc să răspund sutelor de întrebări pe minut ale copiilor, atunci înseamnă că eu aș putea să le răspund și studenților, să îi fac curioși și să îi motivez. Dar cele mai complicate, cred că sunt, pe de-o parte și pe de alta, provocările, și anume să fii relevant și să știi să le menții atenția atât copiilor, cât și studenților.
Interviu realizat de Șantali Bulgac, studentă, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării