Conform dicționarului procrastinarea este definite ca “A amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa.”. Conform cercetărilor, întârzierea în realizarea sarcinilor, cunoscută sub denumirea de procrastinare, este o problemă frecventă în rândul tinerilor, în special printre studenți, care obișnuiesc să:
1. Supraestimeze perioada disponibilă pentru finalizarea anumitor activități;
2. Exagereze nivelul propriei motivații;
3. Subestimeze durata necesară pentru a încheia o anumită activitate;
4. Facă presupunerea greșită că este esențial să se găsească într-un mediu perfect pentru a se dedica unui proiect specific.
Am decis să aflăm chiar de la ei, studenții, de ce procrastinează, care ar fi cauza procrastinării acestora și cum se combat cu această problemă?
Mihai, student anul 2, constructor civil: Sigur că procastinez. Cred că fiecare din noi face asta, deoarece unele lucruri par atât de greu de făcut că nici nu avem motivația să ne apucăm de ele.
Personal, consider că principalul motiv al procastinării este frica unui eventual eșec. E mai ușor să amân o acțiune decât să o fac și să nu obțin rezultatul dorit.
Încerc să combat procastinarea împărțind treburile în multe sarcini mai mici și mai ușor de realizat.
Astfel, având un rezultat, fie el cât de mic, dar îmi oferă motivație să continui.
Cristina, studentă anul 3, drept: Da. Procastinez destul de mult și îmi dau seama de acest fapt, știu că nu e bine dar asta e.
Nu cred că pot să spun un motiv anume de ce se întâmpla asta, probabil sunt copleșită de toate chestiile pe care trebuie să le fac încât nu fac nici una .
Lipsa de motivația sau lipsa de energie cred că în cazul meu ar fi cauza procrastinarii.
Cred ca in cazul meu pentru a combate procrastinarea ar trebui sa înlătur orice îmi distrage atenția și concentrarea,( însă desigur nu o fac)
Alexandra, studentă anul 3, jurnalism: Da procrastinez. Așa se primește, când știu că deadline-ul nu e foarte aproape mereu las lucrurile pe ultima oră. Cred că procrastinez din cauza că nu tare mă intereseaza lucrurile care trebuie să le fac, sau din cauza dorinței de a face tot perfect apare și o frică oarecare de a face unele lucruri. Nu mă combat cu procrastinarea, deși am încercat, știu că asta nu e LENE cum spun profesorii sau părinții, deși procrastinez știu că la deadline tot ce trebuia va fi efectuat.
Marius, student anul 2, inginer: În unele momente da, procrastinez.
O cauză este faptul că am iluzia că am timp destul și acesta nu se va termina curând, în final mă trezesc să fac totul în ultimul moment.
Cauza procastinării mele este în primul rând lenea și iarăși iluzia că o să-mi ajungă timp, în unele cazuri este că am un orar încărcat la facultate și când am vreun ochi liber aș vrea să mă odihnesc.
Nu aș zice că fac ceva special ca să lupt cu asta, când ajunge vorba să trec peste dorința de a lăsa pe mâine mă gândesc la faptul că cu cât mai repede mă apuc cu atât mai repede o să termin și o să scap dar nu pot să zic că mereu mă ajută.
Victoria, studentă anul 3, administrație economică: Da, procrastinez. De cele mai multe ori se întâmplă în situațiile în care o anumită sarcină nu-mi trezește interes. Odată ce nu mă simt motivată să execut ceva, voi amâna până în ultimul moment. O altă cauză sunt frica și anxietatea. Uneori sarcinile par foarte complicate și asta mă impulsionează să le evit, pentru a preveni un eventuaș eșec sau o stare tensionată.
Desigur, nu poți fugi la infinit de responsabilități, așa că încerc să înțeleg scopul sarcinilor, să definesc un plan de acțiuni și să-mi amintesc de fiecare dată cât de amar e acel gust, când înțeleg că nu reușesc să îndeplinesc un task important. Prevenirea și munca constantă sunt soluția optimă pentru mine.
Mădălina, studentă anul 3, psihologie: În ziua de azi procrastinarea nu mai este un fenomen nou pentru nimeni, inclusiv pentru mine. Nu pot să neg faptul că sunt zile în care mp simt destul de afectată de acest factor mai ales în condițiile în care fiind studentă, în an terminal, se adună o groază de sarcini si deadline-uri. Acestea exercită multă presiune, mai ales psihologică, cu care poate fi greu să te descurci. În momentul în care realizez că procrastinez resimt frustrare, anxietate și stres ceea ce face realizarea sarcinilor mult mai deficitară.
Totuși, în timp, am învățat că aceste stări trebuiesc controlate și dacă cad pradă lor nu mă ajută cu nimic.
Pentru a combate acest fenomen am dezvoltat anumite obișnuințe care funcționează în cazul meu; printre care crearea și respectarea regimului corect de somn, stabilirea unor intervale fixe între sarcini și pauze, închiderea telefonului și evitarea oricărui tip de distractori.
Evident, este normal să nu reușesc de fiecare dată și este deosebit de important să nu ne învinuim în momentul în care nu reușim sa ne atingem scopul precis dintr-o zi anume, să fim buni și răbdători cu propria noastră persoană.
Autor: Vavulea Irina, studentă Anul III