La șaptesprezece ani, Souad se îndrăgostește de un bărbat despre care nu știe mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatălui ei.
Aceasta visa la iubire și căsătorie, dar în societatea în care trăiește femeile nu au drepturi, doar îndatoriri. Viața lui Souad se schimbă radical când rămâne însărcinată și își dezonorează astfel familia. Aceasta va trece printr-un șir de evenimente groaznice, în cele din urmă fiind salvată de către o colaboratoare a unei fundații umanitare și va ajunge în Franța, unde va începe o nouă viață.
Souad a fost născută într-un sat din Cisiordania, iar lumea tradițională în care trăiește ea, să fii fată este un blestem. Baieții merg la școală, fetele nu. O fată trebuie doar să muncească și să-și facă rugăciunile. Dacă nu respectă cuvântul tatălui, va fi bătută fără milă. În această societate o fată e mai puțin importantă decât un animal: dacă o familie are deja destule fete, cele care sunt în plus pot fi omorâte la naștere…
„O vacă dă lapte și viței. Ce facem cu laptele și vițeii? Îi vindem. Aduci banii acasă, ceea ce înseamnă că vaca face servicii familiei. Dar o fată? Ce serviciu face ea familiei? Nimic.”
Am citit această carte deja de trei ori și de fiecare dată mă copleșește cruzimea societății în care trăia Souad, cum nu puteai avea încredere deplină nici în propria familie. Cum fetele erau tratate atât de îngrozitor și fără milă, doar pentru simplul motiv că erau fete.
„Arsă de vie” este o carte autobiografică, toate evenimentele descrise în carte, nu sunt ficțiune, ci realitatea cu care se confruntă fetele într-o societate musulmană.
Autoarea, Souad, este descrisă ca o femeie palestiniană care trăiește acum în Europa și care a supraviețuit unei tentative de omor a cumnatului ei, care a stropit-o cu benzină și i-a dat foc, la îndemnul familiei ei.
Povestea este scrisă într-o manieră simplă, dar șocantă și plină de suspans. Cred că este imposibil să lecturezi această carte și să rămâi indiferent la toate aceste întâmplări terifiante. Fiecare eveniment este unul care îți răscolește sufletul și te face să îți pui zeci de întrebări fără răspuns. Cu fiecare pagină citită, crește și furia, dar și dezgustul asupra celor pot să se comporte atât de nemilos.
„Ei vor mai şti că mai sunt şi alte femei, moarte sau muribunde în toate ţările în care legea bărbaţilor a instituit crima de onoare. În Cisiordania, dar şi în Iordania, în Turcia, în Iran, în Irak, în Yemen, în India, în Pakistan, dar până şi în Israel, ba chiar în Europa. Ei vor şti că puţinele care au scăpat sunt obligate să se ascundă toată viaţă, pentru ca asasinii lor să nu le găsească, oriunde în lume. Pentru că mai reuşesc uneori acest lucru. Vor şti că majoritatea asociaţiilor umanitare nu le iau în grijă pe motivul că aceste femei sunt cazuri sociale individuale, „culturale”! Şi că în anumite ţări, legile îi protejează pe asasinii lor.”
Consider că această carte merită citită, deși este o poveste greu de digerat, aceasta este realitatea în care trăim. Faptul că există astfel de țări, în care femeile sunt tratate în felul acesta îngrozitor, este unul de neimaginat, dar adevărat.
Autor: Valeria Cotorobai