Pentru prima dată în cei 25 de ani de la înființare, Societatea Română de Fenomenologie și-a organizat colocviul național în afara României. Pe 26-27 septembrie 2025, aproximativ 20 de cercetători din România și Republica Moldova s-au reunit la Universitatea de Stat din Moldova și la Muzeul Național de Artă din Chișinău pentru a explora relația dintre fenomenologie și praxis.

Societatea Română de Fenomenologie a fost înființată în anul 2000 de un grup de filosofi printre care Gabriel Liiceanu, Mihai Șora, Cristian Ciocan, Virgil Ciomoș și alții, cu scopul de a promova cercetarea în domeniul fenomenologiei și de a coordona dezvoltarea acestei discipline în România. De la înființare, Societatea a devenit membră fondatoare a Organizației Organizațiilor Fenomenologice și a consolidat o comunitate de specialiști prin organizarea de conferințe, seminarii și ateliere. Activitatea sa de cercetare se reflectă în publicații de referință precum anuarul internațional Studia Phaenomenologica, fondat în 2001, Newsletter of Phenomenology (din 2002) și Newsletter of Romanian Philosophy (din 2007). În 2009, Societatea a înființat Institutul de Filosofie „Alexandru Dragomir”, contribuind astfel la instituționalizarea cercetării fenomenologice în spațiul românesc.

Pentru prima dată în istoria sa, Societatea Română de Fenomenologie și-a desfășurat lucrările în afara României, alegând Chișinăul ca loc de întâlnire pentru cercetătorii care activează în tradiția filosofică inaugurată de Edmund Husserl. Această deplasare nu este doar o chestiune de geografie academică, ci exprimă o deschidere firească către un spațiu intelectual cu care împarte nu doar limba, ci și preocupări comune de cercetare.

Fenomenologia se prezintă ca o metodă riguroasă de investigare a experienței trăite, concentrându-se pe modul în care lucrurile ni se arată în conștiință, înainte de orice teorie sau interpretare preconcepută. Prin această abordare, fenomenologia propune o suspendare temporară a certitudinilor pe care le avem despre lume, invitându-ne să revenim la experiența directă, la ceea ce se dă efectiv în percepție, gândire și acțiune. Această metodă nu este doar un exercițiu intelectual abstract, ci are o miză etică profundă. A practica fenomenologia înseamnă a-ți asuma o responsabilitate față de ceea ce afirmi despre lume, a nu vorbi despre lucruri pe care nu le-ai experimentat sau înțeles efectiv. Devine, astfel, o disciplină a atenției și a onestității intelectuale, prin care ne obligăm să ne fundamentăm afirmațiile în experiența concretă, nu în prejudecăți sau în teorii acceptate mecanic. În acest sens, fenomenologia devine relevantă nu doar pentru filosofie, ci și pentru modul în care ne raportăm la ceilalți, la societate și la problemele lumii contemporane.

Tema conferinței, „Fenomenologie și praxis”, a pornit de la două întrebări concrete. Prima privește natura însăși a demersului fenomenologic: ce înseamnă a face fenomenologie și ce transformă această abordare într-o formă de praxis, adică într-un exercițiu al reflecției, o disciplină a atenției, o metodă ancorată în dialog și orientată spre „lucrurile însele”? A doua întrebare vizează acțiunea umană în general, explorând modul în care fenomenologia demonstrează că separația tradițională dintre gândire și acțiune este artificială, ambele fiind înrădăcinate în corporalitate, intersubiectivitate și lumea vieții trăite.

Șapte sesiuni tematice și o diversitate de abordări

Programul celor două zile a cuprins șapte sesiuni tematice, cu prezentări care au abordat atât aspecte teoretice fundamentale, cât și aplicații practice ale fenomenologiei. Alexandru Bejinariu a discutat despre practica psihologiei descriptive și descrierea fenomenologică, arătând cum fenomenologia oferă instrumente pentru a vorbi despre experiența psihică într-un mod riguros. Alexandru Cosmescu a explorat descrierea ca praxis filosofic prin metafora „schițelor de peisaje”, sugerând că actul de a descrie nu este o simplă înregistrare pasivă, ci o formă de angajament activ cu lumea.

Christian Ferencz-Flatz, președintele SRF, a propus o fenomenologie a falsei conștiințe practice, analizând ceea ce numește „pseudopraxis”. Această temă deschide întrebări despre modul în care acțiunile noastre pot fi deconectate de o înțelegere autentică, transformându-se în simple automatisme. Cristi Bodea a adus o contribuție teoretică la practica psihanalizei, explorând diferența dintre imaginație și phantasia și efectele sale în câmpul terapeutic. Cristian Ciocan a explorat relația dintre afectivitate și praxis, demonstrând cum emoțiile și stările afective nu sunt simple sentimente pasive, ci forme ale raportării noastre active la lume.

O serie de prezentări au fost dedicate filosofiei lui Martin Heidegger, unul dintre cei mai influenți fenomenologi. Vasile Vîsoțchi a vorbit despre filosofia singurătății, Ioan-Ciprian Bursuc despre fenomenul mirării, iar Ștefan Soare a abordat problema schimbărilor climatice din perspectivă heideggeriană. Raluca Nestor Oancea a continuat linia ecologică, discutând mizele etice și estetice ale fenomenologiei în contextul crizei ecologice. Aceste prezentări ilustrează cum fenomenologia poate ilumina probleme contemporane urgente, analizând modul în care ne raportăm la natură și la responsabilitatea noastră față de mediu.

Dimensiunea estetică și etică a praxisului a fost explorată de Remus Breazu în prezentarea sa despre praxisul filosofic între etic și artistic. Georgeta-Anca Ionescu a propus o reflecție asupra expresiei „a face fenomenologie” printr-un exercițiu hermeneutic privind fenomenul respirației, demonstrând cum actele aparent simple ale corpului nostru pot deveni obiecte ale unei investigații fenomenologice profunde.

Dimensiunea practică a fenomenologiei a fost explorată și prin teme legate de cotidianul contemporan. Andrei Perciun a analizat formele de arătare de sine în mediile digitale, o temă esențială pentru înțelegerea modului în care platformele sociale modelează identitatea și interacțiunea umană. Alexandru Lupușor a investigat fenomenologia lecturii și praxisul langajier al sensului, arătând cum actul de a citi este o formă de acțiune prin care construim înțeles. Victoria Chirica a propus o lectură fenomenologică a operei lui Rousseau, explorând autenticitatea ca praxis. Eveline Cioflec a încheiat seria prezentărilor discutând aplicațiile fenomenologiei în pedagogie, demonstrând relevanța acestei abordări pentru practica educațională.

A doua zi a conferinței a inclus un tur al colecțiilor Muzeului Național de Artă, condus de directorul muzeului, Tudor Zbârnea. Această activitate nu a fost o simplă pauză recreativă, ci s-a integrat organic în tema conferinței. Percepția estetică și experiența artei au fost dintotdeauna teme centrale ale fenomenologiei, iar discuțiile purtate în fața operelor de artă au ilustrat concret cum această metodă filosofică poate aprofunda înțelegerea experienței artistice.

Organizarea acestui colocviu la Chișinău marchează o deschidere importantă în peisajul academic al Republicii Moldova. Evenimentul a fost găzduit de Facultatea de Istorie și Filosofie și Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării ale Universității de Stat din Moldova, în colaborare cu Societatea Română de Fenomenologie. Participarea cercetătorilor din ambele țări a creat un cadru de dialog academic autentic, depășind granițele instituționale și geografice.

Succesul acestei prime ediții deschide perspective pentru o colaborare continuă între comunitățile fenomenologice din România și Republica Moldova. În contextul în care fenomenologia românească s-a consolidat considerabil în ultimele două decenii, extinderea acestei rețele de cercetare către Chișinău poate contribui la formarea unei noi generații de cercetători și la întărirea legăturilor academice dintre cele două spații culturale.

Astfel de evenimente constituie un prilej important de conectare la valorile și standardele europene de cercetare filosofică. Colaborarea academică transfrontalieră, rigoarea metodologică și deschiderea către probleme contemporane, demonstrate de această conferință, plasează cercetarea filosofică din spațiul românesc într-un context mai larg, european, contribuind la consolidarea unei comunități academice active și integrate în circuitele internaționale de cercetare.