PORTRETE ÎN TIMP: Vlad Pohilă – mare cărturar și spirit enciclopedic

Ilustru publicist, lingvist-practician, traducător, critic de artă, redactor de carte, bibliograf, Vlad POHILĂ (6 aprilie 1953 – 14 mai 2020) este și va rămâne în conștiința noastră un nume emblematic al Mișcării de Renaștere Națională din Basarabia postbelică.

Reprezintă o somitate a culturii și științei românești din Moldova de răsărit, care și-a pus viața întreagă în slujba Limbii Române, a luptei pentru Libertatea și Unitatea Neamului românesc, acesta fiindu-i crezul neclintit și idealul eminescian sfânt.

De numele lui Vlad POHILĂ sunt legate evenimente cu adevărat istorice: readucerea acasă a Alfabetului Latin, prin revista GLASUL tipărită clandestin în Țările Baltice (15-02-1989); „Scrisoarea celor 66…”; elaborarea legislației lingvistice din august 1989; tipărirea primului ghid practic de revenire a populației Moldovei sovietizate la scrierea cu litere latine; editarea primelor dicționare ortografice, explicative, enciclopedice în limba română; traducerea în premieră pentru tot spațiul românesc a Protocolului adițional secret Molotov-Ribbentrop și multe alte fapte mărețe în istoria recentă a Republicii Moldova.

S-a impus ca autor de articole pe teme culturale (literatură, artă, învățământ, starea limbii române în R. Moldova, sociolingvistică, etnologie ș.a.), prin articole și emisiuni radiofonice de cultivarea limbii. Cultivă interviul, cronica literară, eseul, semnând numeroase materiale (inclusiv prefețe și postfețe) consacrate unor personalități marcante ale spiritualității naționale (Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Aureliu Busuioc, Ion Druță, Igor Crețu, Mihai Cimpoi; lingviștii Sextil Pușcariu, Eugeniu Coșeriu, Mioara Avram, S. Berejan; oamenii de artă Constantin Brâncuși, Maria Tănase, Maria Cebotari, George Enescu, Eugen Doga ș.a.) și ale celei universale.

A tradus peste 20 de cărți de artă și ghiduri ale unor localități din Republica Moldova; la fel, a tradus proză scurtă, eseuri și poezii din mai multe limbi, precum și câteva romane: Torentul negru de L. Buczkowski (1986, din polonă), Domnul Ține-mi Umbrela de I. Milev (1987, din bulgară), Viața lui Omar Khayyam de frații K. și Ș. Sultanov (1989, din rusă), Cine răspândește anecdote de scriitoarea estonă Lilli Promet (2008).

Vlad Pohilă este membru al următoarelor structuri:

  • Uniunea Scriitorilor din Moldova (din 1990)
  • Comisia Națională pentru onomastică de pe lângă Ministerul Educației al R. Moldova
  • colegiile de redacție ale revistelor „Monitor cultural” din București și „Tyragetia” din Chișinău.

sursa: http://bnrm.md/files/publicatii/CN%202023.pdf