Se spune că școala este mediul care educă copiii, le valorifică potențialul și îi transformă în personalități marcante. Totuși, decesul unui copil de 13 ani, care a fost bătut de un coleg de clasă, scoate la lumină realitatea dură. Sistemul de învățământ este un mediu fertil pentru bullying, iar indiferența profesorilor este sursa de alimentare a agresorilor.
La 25 februarie, un copil de 13 ani a decedat în urma unei traume la picior, după ce a fost lovit de un coleg de clasă, în timpul orelor. Familia minorului a afirmat că elevul era supus umilințelor din partea colegilor cu mult înainte de producerea tragediei, iar administrația școlii ar fi ignorat problema. În consecință, aceștia au depus o plângere la poliție.
Totodată, directorul adjunct al instituției a declarat că mama băiatului ar fi discutat cu diriginta clasei, încă la începutul anului școlar, anunțând că fiul său este jignit de colegi. Dar oare a luat profesoara careva măsuri sau a oferit suport emoțional elevului, cum era firesc? Din contra, aceasta a susținut că „obiecțiile relatate sunt neadevărate”. Acum vedem cu toții care este adevărul.
Creștem cu ideea că profesorii sunt asemenea unor părinți, sunt cei care ne educă, ne învață cum să ne comportăm corect, fac din noi oameni. Ei sunt cei care ne învață despre toleranță, valori, ne predau „dezvoltare personală” și educație pentru societate”. Totuși, ei sunt cei care zilnic le întorc spatele copiilor care ajung victimele societății.
Da, o mare parte dintre profesori sunt oameni de valoare, educați și buni la suflet, care încearcă să asigure bunăstarea copiilor. Însă, de multe ori, aceștia ignoră sau desconsideră conflictele între elevi, ceea ce duce la nașterea bullying-ului, de obicei, în școală. O cauză a acestor situații este lipsa pregătirii psihologice necesare a profesorilor, care nu sunt instruiți suficient despre bullying și alte forme de abuz, specifice perioadei în care trăim. Un alt motiv ar fi diferențele de gândire între adult și copil. Aparent, unii profesori nu pot rezona cu problemele „copilărești” ale elevilor din ziua de azi și aleg să le treacă cu vederea
Cazul decesului copilului de 13 ani este un exemplu dureros al incompetenței și nepăsării conducerii instituției de învățământ. Se spune că „violența naște violență”, dar ce putem spune despre o societate care permite ca un copil să fie hărțuit, umilit și agresat, fără ca cineva să intervină? Este cert că lipsa de responsabilitate, de implicare și de educație adecvată din partea cadrelor didactice este o formă de complicitate la abuz.
Această tragedie trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toți cei care au un cuvânt de spus în educația copiilor: părinți, profesori, autorități locale și centrale. Nu este suficient să spunem „nu se va mai întâmpla” sau „autoritățile vor lua măsuri”. Trebuie să facem în fiecare zi tot ce ne stă în putință pentru ca astfel de cazuri să devină istorie.
Profesorii trebuie să demonstreze că educația nu este doar un concept teoretic, ci că poate fi aplicată zilnic, pentru a-i proteja pe cei care au nevoie.
AUTOARE: Laura Macari, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării