Studentă la Facultatea de Stomatologie, Evelina Melnic este sigură că vrea să devină medic stomatolog și să ajute oamenii să-și trateze problemele dentare. De când a început să studieze domeniul, tânăra spune ca igiena sa orală s-a schimbat și acordă mai mult timp acesteia. Îi place să studieze și să aplice cât mai mult în practică ceea ce învață. Este în topul celor mai buni studenți, iar cu media sa de 9,28 este a doua cea mai bună studentă din grupă. Te invit să o cunoști și tu prin intermediul interviului ce urmează:
Ce te-a determinat să alegi studiile în medicină?
Totul a început în al doilea an de liceu, când eram total absorbită de lecțiile de biologie, anume cursul de anatomie a omului. Fiecare lecție dezlega, pentru mine, misterele structurii și funcționării corpului uman. Pe atunci nu eram sigură că sunt gata să pășesc în rândul mediciniștilor, pentru că mă speriau greutățile ce aveau să apară. Însă, știam că anume asta mă interesează cu adevărat. Cu timpul interesul a crescut exponențial, îmi doream să cunosc din ce în ce mai multe, îmi doream să pot aplica cunoștințele mele pentru a ajuta oamenii. În acel moment am avut certitudinea că trebuie să aleg medicina, oricât de cât de greu ar fi.
Se zice că este foarte greu și aproape imposibil să înveți toată materia de specialitate. Tu cum ai simțit că e?
Nu aș zice că este imposibil, dar cu siguranță extrem de greu. În primii ani ești șocat de volumul de informație pe care trebuie să îl asimilezi pentru o singură lecție. Șocul e și mai mare când știi că pe zi ai 2-3 lecții diferite, cu un volum de informație identic pentru fiecare, iar tu ai ajuns abia la jumătate și ceasul arată deja ora 4 dimineața. Cu timpul te adaptezi, însă nu încetează niciodată să fie greu procesul de studiere. Din propria experiență, pașii mici, învățatul sistematic și cofeina în cantități exagerate ajută mult.
Ai avut tentative de a renunța?
Sigur că am avut, ba mai mult, acest gând mă bântuie până în prezent. Greutățile prin care trec mă fac să uit uneori, de scopul meu inițial, de a deveni un bun specialist. Mă gândesc ades dacă am făcut alegerea corectă. În medicină nu există zonă de confort, iar stresul permanent epuizează mult. Nopțile nedormite, emoțiile în fața profesorului, în fața pacientului, dezamăgirile și eșecurile fură extrem de mult din încrederea în sine și împing spre gândul de a renunța. Totuși, pe balanța asta mai sunt și notele bune, laudele profesorilor, recunoștința și zâmbetul pacienților care te fac să zici: mă descurc, pot, sunt făcut pentru asta.
Cum au fost stagiile de practică pe care le-ai avut? Care a fost diferența între cele două?
Aveam așteptări uriașe față de primul meu stagiu practic. Eram sigură că la final voi ști să fac manoperele indicate în plan, primele manopere practice pe care urma să le execut ca student medicinist. Aveam mari emoții, pentru că stagiul însemna prima mea întâlnire cu pacienți reali, întâlnire în care puteam să ajut cumva. Într-un final, mare mi-a fost dezamăgirea când preponderent sarcinile mele țineau de curățenia în saloane și holuri, având în vedere că stagiul era în calitate de infirmier. Au rămas o groază de manopere indicate în plan, care nici măcar nu au fost pomenite în cadrul stagiului, manopere pe care eram obligată să le prezint la examen, și pe care până la urmă a trebuit să le învăț din surse alternative. Totuși, dat fiind faptul că stagiul meu avea loc într-un spital pentru copii, zâmbetele, glumițele lor, micile lor îngrijorări mă făceau să uit de tot.
Al doilea stagiu practic, a fost în calitate de asistent medical. Au existat, de asemenea, discrepanțe între ceea ce trebuia să facem și ceea ce făceam cu adevărat, însă nu atât de multe. Am fost învățați să efectuăm injecții intramusculare, intravenoase, să montăm sistemele de perfuzie, să punem perfuzie pacientului, și multe altele. Am interacționat foarte mult cu pacienții, și era atât de plăcut să vezi zâmbetul pe fața lor, în ciuda suferinței, și să auzi un sincer mulțumesc.
Din ce observi în stagiile de practică, ce ai schimba la modul de practicare a medicinei în spitale?
În cadrul stagiilor eram preocupată de a absorbi cât mai multă informație la modul practic și nu am stat să mă aprofundez în modul de funcționare și aplicare a medicinei în spital. Totul era extrem de străin pentru mine, având în vedere că eram studentă stomatolog, în secții de profil generalist. Cu toate acestea, sunt sigură că lucrul în spital poate fi mult mai eficient decât este la moment. Multe spitale nu dețin un sistem informațional unic, prin care să se facă înregistrarea pacienților, trierea lor, unde pot fi introduse datele investigațiilor, prin care secțiile pot comunica între ele. Alte spitale îl dețin, însă nu îl utilizează, fiind preferat sistemul papetar, cu îndreptări, tichete, taloane. Este o pierdere de timp, din punctul meu de vedere. Asta aș schimba: elaborarea și aplicarea unui sistem informațional, care să vină la pachet cu instruirea personalului despre utilizarea acestuia.
Care este relația de comunicare cu profesorii de la facultate? Ce ai dori sa îmbunătățești și ce apreciezi la moment?
Avem o relație de comunicare bună cu profesorii. Aceștia sunt mereu dispuși să ne ajute, să ne explice, să ne îndrume chiar și înafara orelor de curs sau seminare. Avem profesori care ajung să ne roage să le adresăm întrebări, ca să înțelegem pe deplin materialul. Nu am întâlnit nici un profesor până la momentul de față care să ne trateze cu indiferență sau să nu fie dispus să ne ajute. Suntem întotdeauna încurajați de ei, în ciuda greutăților.
După ce finalizezi studiile ai vrea să rămâi în Moldova sau să pleci peste hotare să profesezi? De ce?
Într-o situație mondială atât de incertă, este greu să spun dacă voi rămâne sau voi pleca. Momentan intenționez să rămân în Republica Moldova, deoarece studiile pe care le fac sunt adaptate sistemului medical din țara noastră, o eventuală plecare însemnând necesitatea unor cursuri adiționale. Consider că dispunem și aici de materiale și utilaje performante pentru acordarea unor servicii stomatologice de calitate, iar existența unui număr atât de mare de cabinete și clinici stomatologice nu mă sperie, ba din contra, înseamnă multe locuri de muncă.
Dacă ar fi să-i vorbești unui absolvent de liceu, ce l-ai sfătui referitor la următorii ani de studiu, anticipând facultatea pe care să o urmeze? La ce să acorde prioritate, atenție maximă?
În primul rând, i-aș spune ceea ce mie nu mi s-a spus la timp: ai grijă de sănătatea ta, tema o poți învăța altădată, nota o poți corecta, absența o poți recupera, însă sănătatea nu, odată ce o distrugi, drum înapoi nu există. Nu poți fi un medic bun, dacă tu însuți ești bolnav. Nota bună nu costă nimic pe lângă nopțile pe care nu le-ai dormit și stresul pe care l-ai acumulat.
În al doilea rând, în ciuda stereotipurilor, nu lăsa totul pentru ultima noapte înainte de test sau examen. Nu vei reuși! Învață sistematic, fă conspecte și frecventează cursurile. Toate acestea dau roade într-un final.
Și în cele din urmă, nu lăsa ca studiile să-ți ocupe tot timpul, distrează-te, fă sport, citește, odihnește-te. Cu siguranță nu vrei ca amintirile tale să se rezume la conspecte și examene.
AUTOR: Livia Lapteacru