S-a întâmplat… S-a întâmplat ceea de ce a avut frică o lume întreagă. S-a întâmplat ceea la ce s-a așteptat cel mai puțin și se credea că e imposibil să se întâmple: războiul dintre Rusia și Ucraina.
76 de zile de război, zile în care tensiunea tot crește, iar loc pentru diplomație nu a mai rămas. Zile în care acuzațiile au cedat loc violențelor și grozăviei.
La data de 24 februarie, Preşedintele rus Vladimir Putin a anunțat că inițiază o „operaţiune militară” în Ucraina pentru a apăra separatiştii din regiunea Donbas. Însă, nu a concretizat că în viziunea sa, regiunea Donbas cuprinde întreg teritoriu a țării vecine. Astfel, începuse războiul din Ucraina, un război nedeclarat și, prin asta, riscant nu doar pentru țara atacată, ci pentru întreaga lume. Iar, în schimbul păcii dintre țările vecine, s-a ajuns a fi război.
Ucraina e în bombordamente zilnice, iar ucrainenii purtați pe drumuri, căutând să se ferească din calea războiului, care i-a dat afară din case. Deși, Rusia în primele zile a anunțat că nu v-a ataca civilii ci doar bazele militare, nu a fost să fie. Oamenii sunt cei care suferă cel mai mult în urma unui război, rămânând fără case, fără adăpost sau fără familie. Masacru de la Bucha, în care au fost uciși sute de civili nevinoveți de către armata rusă și atacul cu rachete a gării feroviare din Kramatorsk, din data 8 aprilie, curent dau dovadă de un lucru firesc: Inumanitate. Situații recente și răsunătoare ce au înfricoșat o lume întragă, situații în care tot oamenii au avut de suferit.
Oare asta e despre un război de apărare a unei regiuni?
Oare asta e despre două state vecine, ce au ținut piept împreună în timpul celui de-al Doiela Război Mondial?
Nu, asta e despre dorința de a supune o țară întreagă, o națiune, un popor.
Deși, Rusia a negat mereu că va ataca Ucraina, a atacat-o. Deși a promis că nu va porni război împotriva Ucrainei, l-a pornit. Pe 21 februarie, Vladimir Putin, contrar acordurilor de prietenie și frățietate cu Ucraina și contrar dreptului internațional, recunoaște independența statală a celor două entități separatiste din estul Ucrainei – Donețk și Luhansk și cere armatei să intre în Donbas ca să „asigure pacea”, iar trei zile mai târziu, „încărcat” pe tancuri, războiul intra în Ucraina. Iar scopul principal era invadarea rapidă a Kievului, dezarmarea armatei ucrainene, schimbarea guvernului și preluarea controlului asupra întregii țări. Însă, așteptările nu au corespuns realității în care, deja timp de 72 de zile poporul ucrainean ține vitejos piept invaziei armatei ruse și Ucraina rămâne în picioare.
Chiar și după o perioadă atât de îndelungată în care au avut loc patru runde de negocieri, compomisuri nu au fost găsite și situația rămâne a fi incertă, iar războiul continuă.
Asta e realitatea secolului în care trăim.
Secol în care cel ce are putere, deține tot, deține soarta unei înregi națiuni și țări în palmă.
AUTOR: Victoria Podgurschi