Potrivit datelor prezentate de experții în domeniul demografiei, din 2016 până în anul 2020, Republica Moldova a pierdut peste 230 de mii de cetățeni. În ultimii șapte ani populația țării s-a redus cu 8,3 procente. Printre cauzele emigrării se numără factorul economic, motivele sociale legate de calitatea serviciilor, infrastuctură publică, condiții de trai. Datoriile și dorința de a fi alături de soț au făcut-o și pe Anastasia să părăsească jobul preferat, prietenii, părinții și să plece la mii de kilometri de casă, în speranță că așa își va găsi liniștea sufletească.
Originară din Cimișlia, Anastasia Roman, a crescut un copil iubit și răsfățat. La 19 ani a plecat la Chișinău unde a început să lucreze într-un salon de frumusețe ca manichiuristă, și pentru că lucra în ture reușea perfect să îmbine munca de salon cu cea de vânzătoare într-un magazin de haine.
În 2012 a făcut cunoștință cu actualul soț, în 2013 au jucat o nuntă frumoasă, iar cu un an mai târziu a adus pe lume o fetiță.
,,Totul a fost rapid la noi, însă acum suntem o familie unită, iar cea mai bună alegere pe care am putut s-o fac a fost aceea că am ales bărbatul potrivit pentru mine și copiii mei”.
După 9 ani lucrați în domeniul construcției, soțul Anastasiei a decis să plece la muncă în Germania, lăsând-o să lupte singură cu greutățile de acasă, iar peste doi ani de la plecarea soțului a luat decizia de a merge și ea la el.
,,Am venit în Germania la 26 iulie 2018 ca să fim împreună, pentru că nu era posibil ca soțul să fie aici și noi acolo”, zice Anastasia.
Ea povestește că așteptările pe care le-a avut nu s-au adeverit, întâlnindu-se cu o realitate foarte cruntă și o viață de care ea nu a fost pregătită.
,,Am venit o fată plină de viață, și am ajuns într-o țară unde vezi patru anotimpuri într-o singură zi. Aveam așteptări mari de la țara asta, îmi spuneau toți că o să câștig bani, că îți permiți o viață mai bună, dar nu e deloc așa. Dacă nu dai din coate aici nu câștigi, banii nu cresc pe copaci. Germania îți dă mulți bani pentru ca să trăiești frumos, dar îți fură în schimb tot timpul pe care ar trebui să-l petreci cu familia, deoarece unul din familie vine de la lucru și altul pleacă, practic nici nu ne vedem”, spune Anastasia cu tristețe.
Singurătatea, depresia și lipsa comunicării îi erau cele mai bune prietene în acea perioadă.
,,Necunoscând limba, nu aveam cu cine vorbi, nu o aveam nici pe mama, nici pe fratele alături. Mi-a fost foarte greu să mă adaptez, cred că vreo 7-8 luni am fost în depresie. Soțul pleca la lucru, eu râmâneam cu copilul și după ce îl adormeam plângeam. Opt luni am plâns noaptea în pernă, m-a luat cineva așa cum ai lua o jucărie și ai muta-o dintr-un loc în altul, deci m-a luat din Chișinău și m-a pus în Germania”.
Prima chirie și șatra de țigani
,,Pentru prima chirie plăteam 700 de euro. Inițial, când am venit să vedem casa, domnul care o închiria ne-a promis că o să fie reparație, că o să fie totul bine și frumos, însă când ne-am cazat nu a fost deloc așa. Bucătărie nu aveam, lingurile și furculițele le țineam pe fereastră într-un borcan, iar jos în cutii păstram cratițele. Făceam glume că avrm bucătărie invizibilă. Până am renovat baia am cumpărat un lighean, cum se zice la noi, și ne spălam în el, ne aduceam aminte de copilărie”, povestește ea cu nostalgie.
Ea mai povestește că apartamentul nici nu era dotat cu sistem de încălzire, iar iarna pentru a se încălzi foloseau un încălzitor electric.
Casa în care locuiau era cu 3 etaje, ei locuiau la primul etaj, iar la etajul trei locuia o familie de etnie romă. Datorită acestei familii, Anastasia își amintește cu groază de unele momentele la care a fost nevoită să fie martoră.
,,A fost un moment când s-au tăiat țiganii și de la etajul trei până jos totul era mudar de sânge, iar doi oameni s-au ascuns la noi în casă. Stând la masă a dat poliția peste noi și ne întrebau ce s-a întâmplat. A fost o scenă strașnică, iar copilul se uita la televizor și plângea zicând ,,mama numai să nu vină la noi”. Ăla a fost momentul meu de panică, și atunci i-am zis soțului că dacă timp de 3-4 luni nu găsim altă chirie eu plec acasă. Pentru mine a fost șocant să văd așa scene în centrul orașului în Germania, pe când eu nici acasă nu văzusem așa ceva”, mai povestește ea cu lacrimi în ochi.
,,Tăiam banii de pe copaci”
Cea mai mare dificultate pentru ea era insuficiența banilor. Soțul lucra la un depozit și avea un salariu de 1300 de euro dintre care 700 îi dădeau pentru chirie și ceea ce le râmânea trebuia să le ajungă pentru o lună întreagă.
,,Îmi mai amintesc un moment, când după vreo 4 luni, o prietenă mi-a cerut să-i imprumut 500 de euro, și i-am zis că nu am de unde sa îi dau, și ea mi-a răspuns că cum așa sunt în Germania și nu am. Atunci am ieșit afară și i-am făcut un video cu telefonul cum tăiam niște frunze de pe un copac și o întrebam ,,câți sa-ți dau, uite acum câți bani am”. De atunci prietena aia nu mai vorbește cu mine”.
După tot acest chin au reușit să găsească o casă unde locuiesc acum și se simt fericiți și în siguranță. Ea a mai născut o fetiță, și se simte foarte fericită și împlinită, și chiar visează să-și cumpere aici o casă.
,,După 4 ani locuiți aici prețuiesc orice moment petrecut cu familia și zilele cu soare, căci aici foarte mult plouă. Acuma dacă ar mai fi și mama aici ar fi și mai bine, vreau și casă să-mi i-au aici, chiar dacă costă 300-400 de mii, dar aici îmi văd liniștea mea”, zice ea parcă cu sufletul ușurat.
Anual, pleacă peste hotare între 35 000 și 40 000 de cetățeni, din 1991 și până în 2022, populația Republicii Moldova s-a redus cu 1,5 milioane de locuitori.
Conform ultimelor date statistice prezentate de Biroul Național de Statistică (BNS), la începutul anului 2021, numărul populației în Moldova era 2.597.107 persoane (cu reședință obișnuită). Dintre acestea, 52,3 % sunt femei, iar 47,7 % sunt bărbați. E de menționat că numărul persoanelor este în descreștere în comparație cu anii precedenți.
AUTOR: Alina Pantea