Originară din satul Cania, Silvia Stanciu a început o viață nouă în Franța, acum 6 ani
jumate. Silvia este absolventă a Liceului Teoretic ‘’Dimitrie Cantemir’’ din raionul
Cantemir, și a ales să-și continue studiile în domeniul medicinei în Franța. Deși a renunțat
ulterior la universitatea de medicină, ea consideră că efortul a meritat, reușind să se
regăsească la Paris.
1. Când și cum începe povestea Dvs de emigrare?
Nu aș nu-mi-o emigrare ci mai degrabă călătorie către marile vise. Totul a început acum mai
bine de 6 ani când am decis să fac medicină și am fost admisă la cea mai bună facultate din
Franța deși nu credeam că este vreo șansă, a fost cu adevărat neașteptat și nu a mai rămas loc
de decizii, am știut din start că accept și merg acolo.
2. De ce ați ales să studiați anume în Franța ?
Am ales Franța pentru că era visul meu încă de mică, încă de când am început să învăț
franceza, la 4 ani, eu spuneam tuturor că voi pleca în Franța, apoi am lăsat baltă acest gând
dar iată că drumurile m-au dus totuși acolo. Am ales Franța în primul rând pentru pasiunea
față de această țară. Știam că îmi va plăcea încă dinainte să știu cum e și înainte să o vizitez.
3. Cum a avut loc perioada de adaptare în Franța ?
Perioada de adaptare a fost dificilă în primii doi ani pentru că nu simțeam că e orașul potrivit
pentru mine, era un oraș din sudul Franței în care nu mă puteam regăsi, în schimb, atunci când
am venit la Paris, am înțeles imediat că aici e locul meu și de perioadă de adaptare nici nu am
mai avut nevoie, a venit totul de la sine.
4. Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în străinătate ?
Eu nu am simțit Franța ca pe o străinătate, ea din start a devenit țara mea, iar provocări au fost
ca și-n oricare alta. Dar cea mai mare, a fost de a schimba un alt oraș, spontan și de a renunța
la studiile de medicină pentru un alt domeniu. Teama de a schimba un oraș pentru un altul a
fost mai mare decât teama de a pleca din Moldova într-o altă țară. A fost o decizie dificilă de
a renunța la medicină, știind cât de mult mi-o doream. Dar a fost cea mai bună decizie luată
vreodată.
5. Ce le povestiți francezilor despre Republica Moldova ?
De cele mai multe ori, despre oamenii de aici, eventual despre anumite diferențe dintre
francezi si oamenii din Moldova. Despre tradiții, despre ceva locuri frumoase, despre iernile
pe care ei nu le-au cunoscut niciodată. Despre cum e la țară. Despre că-n Moldova legumele si
carnea de pui se cresc în grădinile oamenilor.
6. Ce vă place cel mai mult la Paris ?
Totul. Nu mi s-a întâmplat să nu-mi placă ceva în Paris. E frumos, e dinamic, e chic, e cu o
energie puternică, e estetică, are o arhitectură superbă, o cultură fără margini, e elegant și
impresionant.
7. Ce vă împiedică să vă reîntoarceți în Republica Moldova ?
Nu mă împiedică absolut nimic. Este pur vorba despre decizii și alegeri. Iar să merg în Franța
a fost o decizie, nu o necesitate. Venind aici, știam că vin pentru a rămâne. Am știut că nu vin
doar pentru o perioadă. Iubesc Moldova pentru tot ce mi-a oferit, pentru că am crescut aici,
pentru că am aici familie, vin cât de des am posibilitatea dar Franța mi-a devenit casă și vreau
să rămân aici. Am făcut si investit prea mult ca să renunț acum pentru a merge într-o altă țară,
chiar si dacă acea țară ar fi Moldova.
MULȚUMESC PENTRU INTERVIU
Autor: Mihaela Delepeev, studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, anul ll.