Blocajul emoțional e o problemă comună în rândul adolescenților, care poate afecta capacitatea de a se exprima și a gestiona emoțiile în mod adecvat, ducând la probleme în relaționarea cu ceilalți și la afectarea stării generale de sănătate mintală. Aproape 10.000 de copii și tineri cu vârsta de până la 18 ani sunt diagnosticați cu probleme de sănătate mintală și comportament. Doina Micriucov, medic specialist în psihosomatică ne-a relatat despre cum apare blocajul emoțional în rândul adolescenților și cum poate fi gestionat.
– Ce este blocajul emoțional, cum definiți acest concept?
– Blocajul emoțional e un mecanism de apărare a creierului care ne împiedică să simțim emoțiile care vin natural, fiziologic. La moment creierul crede că suntem într-un pericol, iar mai târziu persoana nu poate simți viața, de parcă ai mânca ceva, dar ai pierde gustul și atunci pur și simplu bagi ceva în gură.
– Cum poate fi identificat blocajul emoțional la adolescenți?
– La adolescenți este vizibil procesul de la manifestare de explozii nervoase și plâns, până la apatie – stare de îngheț, care este cel mai frecvent întâlnită, se întâmplă atunci când creierul nu știe cum să gestioneze această gamă de emoții.
– Ce rol joacă comunicarea în dezvoltarea emoțională a adolescenților și care este influența părinților în această problemă?
– Comunicarea este un instrument cheie pentru a crea un spațiu de încredere între părinte sau specialist și adolescent, unde să își permită să fie vulnerabil și deschis, să spună trăirile și stările interioare. Comunicarea dintre părinți și adolescenți poate fi folosită cu iscusință în prevenirea stărilor de blocare emoțională sau depistare la etapa inițială, dar e trist ca cel mai frecvent însăși parinții nu au o maturitate psiho-emoțională și atunci ei nu au capacitatea să ajute adolescentul, chiar se agravează conflictul său interior și starea emoțională a adolescentului. Părinții au un rol decisiv în formarea blocajelor emoționale 95 %, deoarece ei sunt inhibați în a-și exprima bucuria, tristețea sau furia și atunci copii îi copie și fac la fel pentru a le aparține, fiind un model pentru ei.
– Ce cazuri din experiența profesională v-au marcat?
– Eu am început prin diferite proiecte cu adolescenți cu 10 ani în urma și după experiența mea cred că an de an e mai ușor cu ei de lucrat, adică chiar dacă au tulburări, blocaje e ușor să-i deschizi și să-i ajuți să înțeleagă. Problema mare este când se întorc în familii și continuă să fie răniți de parinți, unii învață rapid să pună granițe, alții nu. M-au marcat câțiva adolescenți care erau din familii social-vulnerabile sau chiar din internat și ei au mers mai departe în comparație cu multe generații până la ei din același mediu, au mers la studii superioare și au întemiat familii. Aici a fost muncă de echipă.
– Mulți adolescenți au trecut la un moment dat al vieții printr-un blocaj emoțional. Care ar
fi cauza principală pentru care aceștia se confruntă cu fenomenul dat?
– Blocajul emoțional la adolescenți s-a născut în urma interdicțiilor părinților sau a persoanelor
ce au îngrijit de copilașii până la cinci ani și au spus: nu se poate să plângi, gata ajunge cu smiorcăiala, ce râzi așa de tare sau nu au ajutat copilul să înțeleagă ce emoție trăiește.
– După părerea dvs, care este cea mai eficientă metodă de gestionare a acestei probleme?
– Este eficient să apeleze la specialiști în psihologie, consiliere, psihosomatică. Mai întâi părinții să rezolve ce-i deranjează, să înțeleagă pe sine, apoi să continue cu adolescentul. Sunt minunate terapiile cu provocări unde sunt antrenați părinții și adolescenții, fiecare conștientizează rolul său în sistema de familie și atunci se restabilește valoarea de sine, ierarhia în mod practic și eficient.
– Ce efecte poate avea blocajul emoțional la adolescenți asupra dezvoltării lor ulterioare și cum poate fi evitat?
– Cel mai des blocajul emoțional este însoțit de nerespectarea granițelor personale, devalorizare de sine, toate astea duc la crearea de relații distructive, dependente de anumite substanțe toxice. Conflictul interior îl descarcă energetic și atunci nu are resurse pentru a crea și a se dezvolta pe plan de studii și alte proiecte de dezvoltare, dar sănătatea fizică este grav afectată, bolile acute se cronicizează, apar simptome ce agravează calitatea vieții precum: insomnii, indigestie, supraponderabilitate sau deficit de masă. Problema dată poate fi prevenită când parinții ajută copii până la 5-7 ani să identifice emoțiile, să le gestioneze fără ale introduce anumite convingeri. Dacă deja sunt mai mari, comunicarea a fost și rămâne cel mai bun instrument, dar totul începe când părintele singur își deblochează propriile emoții fiind însoțit de specialist, prelucrând traumele copilariei și trăind scenariile activate, dar nu până la capăt.
– Ce sfaturi le-ai oferi celor care doresc să își depășească blocajul emoțional și să își dezvolte abilitățile de gestionare a emoțiilor?
– Adolescenții au o capacitate de transformare fenomenal de rapidă. Aș recomanda să înceapă cu cunoașterea de sine și să se studieze ca observator când începe să devină agresiv. Toate aceste lucruri le scrie pe foaie, ce simt când se întâmplă o situație anumită, apoi își pune întrebarea: de ce fac eu astfel de lucruri, ce vreau să obțin de la persoana dată, dacă eu îl copii în ceea ce face. Un șir de asemenea întrebări și o analiză profundă te ajută să te cunoști pe sine și să înțelegi ce zone sunt sănătoase ale vieții și care acum la moment suferă.
– Mulțumesc pentru interviu.
AUTOR: Cristina Doni