Ana Sârbu este jurnalistă și asistentă universitară. Aceasta predă cursul de Arta Vorbirii pentru studenții anului I de la Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, a Universității de Stat din Moldova. Vorbim cu ea despre studiile superioare, sistemul de învățământ, problemele pe care le întâmpină studenții din universitățile din țară și ce ar trebui să facă atât studenții cât și profesorii pentru a stabili o relație respectuoasă.
Unda Liberă: O bună parte dintre tinerii care sunt absolvenți ai treptei liceale, aleg să nu își continuie studiile, asta arată statisticile înregistrate de Biroul Național de Statistică din Republica Moldova, iar o mare majoritate din cei care totuși decid să o facă, o fac doar pentru ca să fie sau pentru diplomă. Cât de alarmantă vi se pare această situație?
Ana Sârbu: În primul rând, eu nu cred că noi trebuie să avem foarte mari așteptări de la tinerii de 16-18 ani, pentru că ei abia încep să descopere lumea, abia încep să vadă cum de fapt este construită lumea sau cum merg lucrurile. Și atunci, de fapt, nu există vinovați și nu există cineva care s-ar face vinovat de faptul că unii tineri nu cunosc unde ar trebui să aplice, la care facultate, sau nu cunosc în ce domeniu ar fi bun. Ei abia descoperă lumea, așa că ar trebui cumva universitățile, profesorii să îi ghideze. Acele zile în care sunt deschise ușile universităților, studenții să vină, să viziteze, să vadă care sunt condițiile în care ei vor învăța, cine sunt profesorii. Să există niște zile ale ușilor deschise, nu doar în care se prezintă câțiva profesori și câteva domenii, dar să intre direct în pâine să înțeleagă, este al meu sau nu.
Unda Liberă: S-ar face cineva vinovat de faptul că lucrurile sunt așa cum sunt?
Ana Sârbu: De fapt, de vină nu este nimeni, mai degrabă ar trebui mai mult să ne implicăm, inclusiv cei care sunt studenți la facultăți, să încerce să se ducă la ei în fosta școală, în liceu și să facă lumină asupra unui anumit domeniu, să spună cu ce se mănâncă, cum funcționează treaba și atunci cumva să deschidem porțile și interesul pentru unii tineri. Lucrurile stau destul de rău pentru că mai mult ne place să arătăm cu degetul, decât să ne implicăm spre a rezolva ceva.
Unda Liberă: Cum am putea ajuta tinerii să își aleagă corect facultatea?
Ana Sârbu: Nu sunt sigură că există o metodă fixă de a face asta. Cum și spuneam mai sus, este foarte complicat să-ți dai seama, fiind tânăr/tânără, ce facultate să alegi. Dar de aia și există posibilitatea ca ei să se transfere de la o facultate la alta sau de la o universitate la alta dacă își dau seama că acest domeniu nu este al lor. Sunt foarte mulți oameni care ajung la 30-40 și realizează că acest domeniu nu este al lor, a fost visul părinților sau al altcuiva, numai nu al lor. De asta, noi am putea împreună să ajutăm și sistemul în întregime să ofere pur și simplu mai multă informație, inclusiv despre universitățile din Europa, din țările vecine, cum ar fi România, ca tinerii să meargă acolo să acumuleze maxim posibil de experiență, și să se întoarcă acasă pentru a ajuta Moldova să prospere. Specialiștii de astăzi ar trebui să fie deschiși în a-și împărtăși statutul și experiența din domeniul pe care îl stăpânesc, spre a ajuta tinerii să se orienteze oarecum și să își înțeleagă abilitățile și înclinațiile profesionale.
Unda Liberă: Vorbind de experiența dumneavoastră, atunci când ați decis să faceți facultate, ce factori v-au influențat alegerea?
Ana Sârbu: Bine, chiar dacă profesez jurnalism în acest moment, eu voiam să fiu doctor. Atunci factorul de decizie principal a fost un vis din copilărie. La jurnalism am ajuns deja mult mai târziu, în sensul că în etapa a doua. După ce așa s-a întâmplat că nu am intrat la medicină, am decis să mă duc la jurnalism, unde era examen de intrare, în acea perioadă în anul 2009. Acest lucru a fost foarte bun, și în viziunea mea a reprezentat un factor decizional, pentru că acel examen, de fapt, m-a făcut să-mi seama că eu vreau să profesez în acest domeniu. Examenul era unul practic, cu întrebări pentru un ministru al educației pe vremea aia și, cumva, te pregătea să înțelegi în ce constă această meserie. Și prin acest test m-am convins încă o dată că vreau să fac asta.
Unda Liberă: Puteți să ne spuneți câte ceva despre necesitatea unei relații de prietenie între student și profesor?
Ana Sârbu: Sunt de părere că este absolut necesar ca studenții și profesorii să aibă o relație nu atât de prietenie neapărat, cât una de respect reciproc. Și, de fapt, asta eu înțeleg prin prietenie: să ne respectăm reciproc, să nu ne înjosim, să nu considerăm că dacă suntem profesorii nu avem dreptul să greșim și nici invers, studenții să înțeleagă că și profesorii pot greși. Relația aceasta, ca și orice relație din această lume, se construiește în timp. Ea nu poate să existe dacă ambele părți nu lucrează. Deci, dacă profesorul se implică în dezvoltarea studentului/studentei, nu se uită ca la aceștia ca la un grup de entități care vine și pleacă, dar se uită ca la personalități, abordează fiecare student/studentă ca pe personalitate diferită, cu diferite metode, atunci eu cred că apare aprecierea din partea studenților și apare și această relație respectoasă.
Unda Liberă: Cât de adaptat considerați a fi materialul de studiu din universități vremurilor pe care le trăim?
Ana Sârbu: Este o întrebare complicată pentru că nu am fost în foarte multe universități ca să pot să facă o concluzie coerentă, însă din experiența pe care o am pot să spun că o parte din program este ajustată realităților, dar o altă parte este învechită de-a binelea. Și mai este o problemă. Lumea se schimbă în fiecare zi, un exemplu minunat fiind instrumentul de inteligență artificială Chat GPT, care a apărut peste noapte, pe care noi tinerii specialiști abia începem să-l descoperim. Doar fiindcă vremurile se mișcă foarte repede, acest timp în care se crează curicula este prea îndelungat. Și atunci studenții se așteaptă când vin la universitate că ei o să obțină și informații despre noile tehnologii AI și despre cele mai proaspete tendințe, dar nu reușești într-un timp atât scurt să te documentezi și mai mult să creezi o curiculă pentru studenți, pentru că abia s-a creat acest lucru. De asta trebuie să fim un pic răbdători, să înțelegem că noi trebuie să ne grăbim, vorbesc de profesori, un picuț mai repede să ne mișcăm și să învățăm lucrurile, dar și studenții trebuie să înțeleagă că peste noapte un profesor nu poate să vină să vorbească despre ceva despre care încă nu se știe foarte bine nici la nivel mondial.
Unda Liberă: În final, ce ați schimba la sistemul de învățământ universitar din Moldova?
Ana Sârbu: În primul rând, aș putea implementa metode moderne de predare și evaluare, adaptate la nevoile și interesele studenților, astfel încât aceștia să fie mai implicați și motivați în procesul de învățare. Prin actualizarea și dezvoltarea programelor de studiu, am putea asigura schimbări benefice și pregăti studenții pentru provocările viitoare. Sprijinirea inovației și antreprenoriatului ar fi un alt aspect important, oferind studenților resurse și programe dedicate pentru a-și dezvolta abilitățile și proiectele lor. Prin asigurarea transparenței și a responsabilității în procesul de evaluare și promovare a studenților, s-ar crea un mediu echitabil și corect pentru toți. În final, ar putea contribui la crearea unui campus inclusiv și divers, unde toți studenții se simt acceptați și sprijiniți în parcursul lor academic și profesional.