Într-o lume marcată de schimbări și provocări sociale, tinerii caută să-și găsească locul și să își folosească pasiunile pentru a aduce contribuții semnificative. Max Croitoru, un student în anul II la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială, care, împins de o puternică dorință de a face o diferență în lume, a ales să își dedice timpul și energia în lupta pentru drepturile femeilor și sprijinirea refugiaților. De la experiența în terapie comportamentală la angajamentul ca psiholog la Gender Centru.
– Ești student în anul II la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială. Ce te-a inspirat să alegi studiile în acest domeniu?
– Sunt de părere că toți de la psihologie vin pentru o proprie introspecție și o “autovindecare”. Cei care se regăsesc în domeniu – continuă, cei care nu – se reprofilează. Totodată, venirea mea la psihologie a fost ca un “boicot” față de părinți. Tata voia să mă duc la drept, mama la medicină, și eu am vrut să le arăt că sunt independent și am ales un alt domeniu, respectiv psihologie.
– Pe lângă studii ai lucrat în calitate de terapeut la Pro ABA Solution. Cum ți s-a părut această experiență?
– La Pro Aba eram terapeut comportamental, adică făceam terapie ABA cu copii cu cerințe educaționale speciale, în principal cu autism. Pe perioada verii, lucram 10 ore pe zi, adică făceam 5 terapii (o terapie dura două ore), mă conducem după un program întocmit de un coordonator, în cazul meu o coordonatoare. Am lucrat acolo jumătate de an, și am lucrat cu mai mulți copii, cărora am încercat să le ofer mai multe abilități care cu siguranță o să-i ajute în viață. A fost tare greu, deși la început eram tare motivat, și încercam să fac totul perfect, până am intrat în burn-out, și mi-a dat viața peste cap. Am pierdut prieteni, am început să mănânc compulsiv, și atunci am decis să renunț. Înprincipiu, a fost fain, doar că m-am implicat prea mult, am depus mult mai multă energie decât produceam, iar acest lucru m-a dus la epuizare.
– În prezent ai funcția de psiholog la Gender Centru. Care sunt principalele tale atribuții acolo?
– La Gender Centru activez deja 7 luni. Lucrez într-un proiect unde ofer consiliere și suport emoțional refugiaților șirefugiatelor din Ucraina. Pe lângă asta, gestionez cazuri de violență pe bază de gen asupra femeilor din Ucraina și Moldova, referindu-le servicii și oferindu-le sesiuni de suport emoțional. Lucrez în 5 raioane din țară, adică fac parte din echipa mobilă, care în fiecare zi merge prin satele din aceste 5 raioane. Ascult istorii și încerc pe cât posibil să-i ajut pe refugiați și refugiate să se integreze în societatea noastră.
– Cum reușești să îmbini studiile și jobul?
– Uneori îmi e complicat, am absențe și poate nu reușesc să dau toate lucrările la timp, dar eu totusi cred că practica bate teoria, și mi-e mai convenabil să învăț din practică, respectiv n-am avut încă momente de epuizare ca la fost job.
– Din câte cunosc practici voluntariatul și te implici activ în diferite evenimente sociale. În cadrul căror activități ai parcipat în ultima perioadă?
– Acum sunt voluntar la Asociatia Obsteasca “Prietena Mea”. Cea mai recentă activitate la care am participat, a fost ziuafaptelor bune, pe 14 aprilie. Împreună cu echipa am mers la un centru de copii cu dizabilitati, separați de părinți, unde am facut diferite activități și le-am oferit dulciuri.
– Am analizat pagina ta de Instagram și am văzut că scrii poezii. De unde a apărut această pasiune?
– Scriu poezii doar atunci când sunt epuizat, sau am stări depresive, altfel nu-mi vine “muza”.Pentru mine poezia este mai mult decât “poezie”, prin versuri de fapt eu îmi exprim ideile și gândurile care mă macină, și astfel mă eliberez. Dacă ai observat, toate poeziile au mesaj diferit, deci, le-am scris în perioade diferite, când aveam stări diferite.
– Care este cel mai mare vis al tău la momentul actual?
– Un vis mai aproape de realitate, este să-mi fac timp să-mi programez o vacanță, pentru că eu chiar n-am timp, dar ceva mai măreț, visez la un schimb de experiență, în altă țară, pe tematica drepturilor femeilor, asta ar fi un punct enorm în cariera mea, și în formarea mea personală și profesională.
– Mulțumesc mult pentru timpul acordat și îți urez succes în continuare.