Un adevărat giuvaier arhitectural, care reprezintă valorile, cultura şi tradiţiile neamului nostru se află în sectorul Botanica al capitalei. Este vorba despre Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” care păstrează şi astăzi arhitectura medievală.
Deși pe teritoriul țării se găsesc numeroase biserici și mănăstiri, unele dintre ele reprezintă o atracție aparte. Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” este cea mai veche de pe teritoriul țării, având începutul în 1642, în satul Hîrjauca, fiind realizată din stejarii din Codrii Moldovei. În 2010 a fost transferată în capitală, aici ea a fost restaurată și sfințită. Astăzi biserica este în plină floare, îngrijită și plină de viață. Aici se găsesc multe icoane păstrate din sec. XVIII, care povestesc o istorie lungă despre soarta acestui monument de arhitectură.
Cu o înălțime de 27 de metri, biserica este un monument unic al arhitecturii religioase moldovenești. Acesta întâmpină vizitatorii la intrarea în Chișinău, între Porțile Orașului și lacul din sectorul Botanica, fiind un simbol al tradiției și identității naționale.
Restaurarea a fost coordonată de arhitectul Eugen Bâzgu și preotul Sergiu Curnic, în colaborare cu Ministerul Culturii Republicii Moldova . 75% din structura originală a fost păstrată, iar bârnele au fost tratate pentru a le prelungi durabilitatea. Acoperișul complet deteriorat a fost refăcut integral. Teritoriul este decorat cu diverse panouri informative, plante și obiecte pentru a da culoare și o valoare sufletească regiunii, cum ar fi o fântână, clopote și multe altele.
Sergiu Curnic, preot la Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”: Biserica de lemn am găsit-o în 2009 în satul Hirișeni într-un cimitir foarte vechi. Biserica era foarte prăbușită, care la prima vedere nu mai știam dacă este
biserică, moară de vânt sau un sărai. Fiecare bârnă cu bârnă am adus din această biserică. Am strămutat-o prin colaborare cu Ministerul Culturii și specialiștii din domeniu. Am restaurat-o pe terenul Muzeului Satului din Chișinău. Această biserică este din 1642, care a fost o biserică de mănăstire. A servit drept lăcaș de slujbă pentru Hirișeni până în 1927, când au avut loc alunecări de teren. Toate crucile bisericii erau înclinate și satul a mers de vale și biserica a rămas abandonată. Când am găsit-o eu, în ea nu au mai fost făcute slujbe de 100 de ani. Noi am făcut exact ce au făcut și hirișenii, atunci când au luat această biserică. Ce a fost putred noi am înlocuit cu stejar nou, ce a fost bun am păstrat până la maximum. Această biserică avea în sat așa o vorbă, “Care biserică? -Biserica copac”, pentru că în interior creșteau niște copaci foarte groși. Aici erau copaci, icoane pe care le vedem acum, cărți și toate erau împrăștiate. Era o adunătură de istorie, care nu avea nicio speranță de înviere și precum Hristos a Înviat din morți și această biserică a înviat.
AUTOARE: Dumitrița Bordian, jurnalistă Unda Liberă