REPORTAJ: Ce a mai rămas, astăzi, din Casele de Cultură de la sate? Soarta căminelor culturale

Ce a mai rămas astăzi din Casele de Cultură de la sate? Unele au fost transformate în restaurante, cafenele, săli pentru ceremonii, altele păstrează doar ruinele ce stau cu uși ferecate de ani de zile.

În prezent, sectorul cultural descentralizat din Republica Moldova cuprinde 1228 de case şi cămine de cultură. Conform site-ului ministerului de resort, în lista caselor care necesitau să fie reparate încă în 2010, 31 erau din raionul Hâncești. Astfel primarii din regiune spun să nu sunt bani pentru reparația lor, iar Consiliul Raional nu are posibilitate să aloce mijloacele necesare, pentru că și aici, ca și în alte părți, la elaborarea bugetului, cultura se află pe ultimul plan.

În satul Negrea, localitate din valea Lăpușnei, există o casă de cultură imensă ce arată de parcă a rămas undeva în URSS. Clădirea etajată, are interiorul, cât și exteriorul în stare deplorabilă, ușile și  geamurile sparte, în pereți stă ruginită armura de construcție. Pe podea au rămas obiecte stricate, scaune și bucăți de mobilier. Clădirea are 2 blocuri, primul fiind cel în care exista holul de la intrare, săli pentru activități, inclusiv și sala de film în care s-a mai păstrat doar tavanul din ghips decorat. Urmează galeria, apoi în celălalt capăt o sală de sport înaltă.

„Aveam 20 de ani când a fost dată în exploatare Casa de Cultură Negrea, prin anii 1988. Proiectul a fost finanțat de Sovhozul Pravda și a fost finisată construcția într-un an jumătate. Erau conducători artistici, conducător de fanfară, angajați auxiliari. În cei 3 ani am luptat pentru instituție, erau tineri, copii care frecventau diferite cercuri’’, a spus Mihai Vînagă, primul director al Casei de Cultură Negrea.

Potrivit lui Vasile Bîrdu, fost constructor în brigada sovhozului, s-au investit 500.000 de ruble pentru o clădire de tip modern. „Era mobilier pentru dotarea tuturor spațiilor, utilaje, sistem de încălzire și alte obiecte, instrumente pentru desfășurarea activităților.”

Tatiana Pîntea, locuitoare a satului Negrea, își amintește cu tristețe anii 1992-1997, atunci când a preluat conducerea Casei de Cultură. „Este ultima casă de cultură construită după acest proiect, încă una fiind din raionul Edineț, satul Țaul. Proiectul clădirii a fost furat de către directorul Gospodăriei Andrei Șaptefrați, pentru această faptă fiind pedepsit de partid.
Împreună cu o locuitoare din sat am reușit să adun tineri în două colective folclorice, unul mare și unul mic, pentru care am cusut în 2 ierni costume cu catrință, opinci, fuste, ii, brâie. Într-un final ele au fost vândute pentru casa de cultură din Sărata Galbenă.”

Pe parcursul anilor, casa de cultură s-a distrus, în anumite perioade ea fiind fără stăpân, acest lucru a dus la  furtul instrumentelor muzicale și a  mobilierului, tăiatul copacilor de către locuitori.  În anii 90, când a început fenomenul Perestroica, deja blocul principal a încetat să mai existe. Chiar și teracota de pe pereți și podea a dispărut.

În 2003, pentru Administrația Publică Locală, această clădire a fost problema numărul unu. „Dacă pe timpurile grele, școala și grădinița, găseau diferite metode pentru a supraviețui, pregătind mâncare pentru copii pe 2 cotilețe pe care așezau oala cu mâncare, atunci casa de cultură a fost lăsată în umbră’’, zice Galina Guțuțui, secretara Primăriei Negrea.

Consiliul Raional Hîncești era pregătit să investească într-o reparație cosmetică, nicidecum pentru reparație capitală. După o perioadă lungă de timp, în care nu s-au găsit investitori interesați de finanțare, în 2016 adminitrația locală aprobă Acordul de Parteneriat între Primăriile satelor Negrea, Sofia și Bălceana pentru realizarea proiectului.

„Îmbunătățirea infrastructurii de susținere a dezvoltării sectorului privat prin crearea Incubatorului Tehnologic și de Afaceri START’’ .

„Încercarea a fost nereușită, proiectul fiind și astăzi pe masa Agenției de Dezvoltare Regională Ialoveni’’, spune Galina Guțuțui.

O altă șansă a fost și scrisoarea de intenție adresată deasemenea în 2016, Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Totuși administrația localității nu a mai primit răspuns din partea șefului statului.

Dezvoltarea sectorului, creșterea ponderii economice, a contribuției sectorului cultural și a industriilor creative la dezvoltarea coeziunii sociale încă țin de domeniul fantasticului în strategiile de stat.

Douăzeci şi două de ani după independenţă, a venit poate timpul să ne întrebăm asupra funcţionalităţii acestor case de cultură construite în satele şi orăşelele din Moldova în perioada sovietică. Este nevoie totodată să recunoaştem că aceste instituţii culturale, ca şi atâtea altele, au căzut de izbelişte odată cu căderea URSS. Este nevoie oare să readucem cultura înapoi în ele?

AUTOR: Felicia Croitoru