Apicultura este o activitate importantă în Republica Moldova, cu o istorie îndelungată și o tradiție bine stabilită. Sergiu Agafița își îngrijește albinele împreună cu fratele său, în satul Dolna, raionul Strășeni, împreună prisaca constituie 210 de familii de albini. În acest interviu, vom discuta despre pasiunea și munca sa în domeniu.
Reporter: Cum a început pasiunea dumneavoastră față de apicultură?
Sergiu Agafița: Cu albinele am început să mă ocup cu fratele mai mare, de la început aveam o frică de ele, însă dragostea față de albine a apărut treptat, mi-a plăcut și am simțit că m-am regăsit în apicultură. Cu încetul, în anul 2017, am deschis și un atelier de lemnărie unde facem la comandă tot ce ține de ustensilele necesare pentru apicultură: stupi, rame, izgonitoare etc.
Reporter: Care sunt principalele produse pe care le produceți și comercializați ca apicultor?
Sergiu Agafița: Când e vorba de un an bun, cum a fost anul 2019 sau 2020, reușim să producem: miere, polen, lăptișor de matcă și de trântor, propolis, tinctură de albine moarte și de propolis. De obicei, facem miere de trei tipuri: de salcâm, de tei și miere polifloră cu floarea soarelui. Pentru a obține niște rezultate bune de floarea soarelui, eu de obicei merg în zona de nord. La fel, primăvara facem servicii de polenizare în livezi, cum ar fi: prune, mere, pere, cireșe, caise, vișine.
Reporter: Cum faceți față problemelor cu care se confruntă albinele, cum ar fi bolile și paraziții?
Sergiu Agafița: Folosim permanent tratamente în perioada culesului, noi avem câteva probleme, acestea sunt păduchii Varroa și bolile de puieți. Depunem efort să lucrăm foarte bine ca să nu apară aceste boli. Ce ține de păduchi, în perioada culesului, de exemplu primăvara, folosesc tratament de bază de acid oxalic și acid formic care nu influențează la calitatea mierii, iar după cules folosim preparate pe bază de amitral, sumitrin, fluvalinat; depunem efortul ca în fiecare an să nu le folosim des, dar unul după altul.
Reporter: Ce tehnici folosiți pentru a crește producția de miere și a menține sănătatea stupilor?
Sergiu Agafița: În primul rând, ce ține de stupi, nu le folosim pe cele de tip sovietic care sunt pe orizontală, ci folosim pe cele verticale. În al doilea rând, atragem o mare atenție la materialul biologic, mătcile din stup să fie de calitate, să producă o masă biologică de albină sănătoasă și bună. Mătcile le producem noi sau le cumpărăm de la crescătorii de mătci. O altă tehnică este cea pastorală, avem camioane în care le încărcăm și transportăm albinele la floare.
Sursa: Sergiu Agafița
Reporter: Cunoaștem că în anul 2020 ați fondat Cooperativa de Întreprinzători ,,Mierea Codrilor”, care sunt regulile pentru a deveni un membru al acesteia?
Sergiu Agafița: Pentru a deveni un membru la cooperativă, potențialul membru trebuie să dețină nu mai puțin de 100 de familii de albini și să producă nu mai puțin de 5 tone de miere pe an. La fel, trebuie să fie înregistrat ca agent economic în mod obligator. De dorit să fie tineri cu dorință de implicare și contribuție economică.
Reporter: Ce beneficii aduce afilierea la această cooperativă pentru întreprinzătorii din Republica Moldova?
Sergiu Agafița: Întreprinzătorul va avea anumite privilegii, cum ar fi: atunci când procurăm o linie de produse de faguri din ceară, cooperativa oferă medicamentele, și nu în ultimul rând, oferă un depozit și o linie de ambalare a mierii, ca aceasta să fie un produs finit pentru export. La moment, planificăm să facem anunțuri publice pentru a verifica cât mai multe candidaturi, dorim să ajungem la minim 50-100 membri.
Sursa: Sergiu Agafița
Reporter: Care obiective ați stabilit pentru a reuși realizarea exporturilor în alte țări?
Sergiu Agafița: Ne gândim și la exportul în diferite țări, la moment cercetăm concurența. Pentru a exporta este nevoie de a avea cel puțin un depozit și cel puțin un monetizator care pune 10-20 de tone de miere și o ambalează în butoaie pentru a o oferi ca materie primă sau a oferi ca produs finit pentru rafturile unui magazin, pentru a realiza acest lucru este nevoie de minim 500 de tone de diferite tipuri de miere pentru a putea lucra cu câteva rețele mici de magazine, pentru a intra pe piața acestora, este nevoie de producție săptămânală/lunară, trebuie de făcut față tot anul. Este nevoie de fonduri și proiecte pentru a putea procura aceste utilaje și a le pune în aplicare.
Sursa: Sergiu Agafița
Reporter: Care este viziunea dumneavoastră asupra dezvoltării apiculturii în Republica Moldova și cum credeți că poate fi îmbunătățită situația apicultorilor din țară?
Sergiu Agafița: Pentru apicultori este utilă informația care se oferă la seminare sau din diferite programe, cum ar fi cele din partea USAID-ului care oferă lecții și schimb de experiență. Este greu să faci apicultura fără fonduri, pentru că totul costă foarte scump. De aceea este foarte binevenită implicarea în diferite programe internaționale pentru apicultori. Cel mai mult contează cunoștințele, schimbul de experiență și interesul de a fi apicultor, fără dragoste de albine nu faci nimic, trebuie să ai grijă să le crești bine.
Reporter: Cum rezolvați impactul schimbărilor climatice asupra activității dumneavoastră?
Sergiu Agafița: Ne conformăm, majoritatea prisăcarilor au cântar cu ajutorul căruia se măsoară culesul zilnic, de exemplu dacă nu s-a cules norma necesară, trebuie să intervenim fie cu miere, fie cu siropuri, în funcție de perioadă, ca să nu scadă ponta mătcii și familia să fie în permanentă creștere și să producă o masă biologică bună. La fel, ne transportăm la sursa de cules, la salcâm sau floarea soarelui.
Sursa: Sergiu Agafița
Reporter: Cum vedeți viitorul apiculturii, în special în ceea ce privește creșterea durabilității și a impactului ecologic al industriei?
Sergiu Agafița: Ne rugăm la ploi curate și căldură. Dacă s-ar iriga toate tenurile de floarea soarelui, ar fi un cules mai stabil. Dacă avem un număr record de albină în stup, chiar dacă culesurile sunt scumpe, acea familie va putea produce până la 10 kilograme de zi. Ar fi ideal ca pe săptămână să plouă de 2-3 ori câte jumătate de oră, astfel ca să fie menținută flora spontană, floarea de pădure și copacii vor absorbi umiditatea și se va secreta nectarul, iar familia va fi într-o dezvoltare permanentă fără a fi necesară intervenirea cu hrană; atunci va putea fi mutată familia de albine, va putea fi extrasă mierea calitativă, albina va putea găsi în mugurii copacilor propolis. Păduchii Varroa sunt cei mai mari dușmani ai oricărui apicultor, în ultimii ani, mortalitatea albinelor a crescut considerabil.
AUTOR: Maria Doagă