„Povestea plicurilor” – primul desen animat anticorupție creat în Republica Moldova cu suportul PNUD Moldova, a fost lansat în decembrie 2021 la Liceul „Spiru Haret” din Chișinău. Micii spectatori, dar și profesorii lor au urmărit proiecția cu mare interes și emoții, lăsându-se captivați de subiectul poveștii. Câtă muncă a implicat procesul de producție și care au fost provocările pentru echipa de creație, am aflat de la autorii desenului animat – echipa PNUD Moldova, scenarista Leontina Vatamanu și directorul creativ al Pixtoon Animation Studio, Denis Simonov.
Victoria Popa, coordonatoare de proiect, PNUD Moldova: „Aveam nevoie de un format atractiv, prin care să transmitem mesajul integrității pe înțelesul copiilor”
Cum a apărut ideea de a crea un desen animat pe tematica anticorupție?
Ideea creării unui desen animat despre corupție și integritate a venit de la Centrul Național Anticorupție care, până la acel moment, desfășurase multe campanii de informare, inclusiv în școli și avea nevoie de un instrument didactic pentru copii. Misiunea unui asemenea instrument era să ilustreze fenomenul corupției și valoarea integrității pe înțelesul elevilor, să-i captiveze și să genereze discuții după proiecție, inclusiv în familiile lor, dar, în același timp, să fie ușor de utilizat pentru profesori. Discuțiile privind conceptul desenului animat au început în vara lui 2020 și în câteva luni scenarista a prezentat primele versiuni ale povestioarei.
Cui îi este adresat acest desen animat?
„Povestea plicurilor” este adresată în primul rând elevilor claselor gimnaziale, întrucât a fost gândit ca un instrument didactic interactiv pentru lecțiile despre anticorupție și integritate, dar și pentru copiii de vârstă preșcolară. Cred că povestea are un mesaj important și foarte actual pentru fiecare cetățean, de orice vârstă și ocupație. De aceea, poate fi privit nu doar la școală, dar și în familie, împreună cu părinții și bunicii.
Care este mesajul pe care îl transmite desenul animat micilor spectatori?
Desenul animat ilustrează unele ipostaze în care apare fenomenul corupției și transmite mesajul că fiecare membru al societății, de la mic la mare, decide să nu se implice în manifestări de corupție și cum să utilizeze un simplu plic. Noi toți contribuim acea mare schimbare, pe care o așteptăm, prin propriul exemplu de integritate și intoleranță la orice formă de corupție. Iar tinerilor le revine misiunea de a contribui la crearea unei societăți, instituții puternice, având la bază integritatea.
Cum va fi utilizat în continuare acest instrument în școli?
Desenul animat va fi prezentat la lecțiile de educație civică, precum și alte discipline relevante, în toate școlile din țară. De asemenea, va fi distribuit pe rețelele sociale, va fi proiectat de voluntarii anticorupție în cadrul activităților pe care ei le desfășoară în instituțiile din care vin – în școli și universități. Și nu în ultimul rând, credem că anume copiii vor fi cei care își vor încuraja părinții să vizioneze alături de ei acest desen animat.
Leontina Vatamanu, scenaristă: „Cel mai complicat este să torni tema anticorupției într-o formă ușor înțeleasă de copii”
A scrie scenariul unui desen animat pentru copii pe tema corupției este o provocare de creație. Cum ați acceptat-o?
Da, într-adevăr, a scrie un scenariu pe tema luptei împotriva corupției este o provocare, deoarece cel mai complicat este să torni această temă într-o formă care să fie ușor înțeleasă de copii și să nu fie rigidă, să fie interesantă. M-am gândit câteva zile la ce ar putea să-i intereseze pe copii și am ales acest personaj al poștașului, pentru că poștașul poate fi martorul mai multor situații de viață. Un poștaș este cel care colectează plicuri, dar altfel de plicuri.
De ce este important să știe copiii ce înseamnă corupție și care-s efectele ei?
Copiii empatizează mult. Ei sunt atât de curați, deschiși și inocenți. Mă gândeam că ar trebui să creez niște situații recognoscibile pentru ei, ca să se pună în locul personajelor din desenul animat și să facă distincția asta între bine și rău. Eu cred că copiii de astăzi sunt foarte bine informați și știu foarte bine cu ce probleme se confruntă societatea. Acest desen animat este un subiect de reflecție pentru ei, o temă pe care ei să o asimileze. Eventual, noi am fi vrut ca ei să discute la această temă și acasă cu părinții, cu bunicii. Să o cunoască și să cunoască și consecințele ei. În desenul animat sunt prezentate două realități – una rea și una bună. Și ei desigur că vor să trăiască într-o realitate bună, adică fără corupție.
De ce ați ales denumirea „povestea plicurilor”?
„Povestea plicurilor” este despre două feluri de plicuri, pe care le pot transmite oamenii și care pot avea consecințe diferite – fericite și nefaste. Acestea din urmă sunt plicurile corupției, cu mită, care transformă oamenii din oameni cinstiți în necinstiți și scot legea din tiparul ei. Și cele fericite sunt plicurile cu dorințe și vise, pe care copiii le trimit lui Moș Crăciun.
Cum a fost primit desenul animat de copii și profesori?
Am avut o plăcere extraordinară să proiectăm acest film la Liceul „Spiru Haret”, unor copii din clasa a 5-a, care s-au arătat foarte activi și foarte implicați în discuție după proiecția filmului. Eram emoționată și îmi făceam griji cum o să reacționeze ei și dacă o să înțeleagă mesajul și dacă am făcut ceea ce trebuia. Dar după reacția lor mi-am dat seama că desenul animat a ajuns la inimile lor. Sperăm că povestea le va rămâne undeva în conștiință și, când vor crește mari, își vor aduce aminte că nu e bine să dai mită. Înțelegem că este un scop prea nobil, dar niciodată nu se știe. Uneori te impresionează o carte sau un desen animat și cumva te formează într-un fel anume.
Credeți că desenul animat și-a atins obiectivul și poate fi continuat?
După reacția pe care am văzut-o la copii, cred că desenul animat și-a atins obiectivul. Acolo unde au mai rămas momente mai complicate pentru ei, vor veni voluntarii de la Centrul Național Anticorupție, vor ține lecții și le vor explica. Eu cred că această temă trebuie continuată, mai ales în viața de zi cu zi. Ar fi bine ca și părinții să vadă alături de copii acest desen animat și să le audă reacțiile. Și eu cred că părinții, care sunt un model pentru copiii lor, vor reacționa deja altfel. Doar pentru faptul că au văzut la copiii lor atâta inocență, atâta deschidere, altruism, cred că le-ar fi rușine să mai facă fapte necinstite.
Denis Simonov, director creativ Pixtoon Animation Studio: „Totul are loc ca prin magie – visezi, vezi imaginile și le dai viață”
Pixtoon Animation Studio, la propriu, a „dat viață” acestui film animat. Este prima creație pe tematica anticorupție?
„Povestea plicurilor” este primul desen animat creat de Pixtoon Studio pe tematica anticorupție, dar anterior am mai avut încercări de animație, diverse spoturi sociale pe aceste subiecte.
A fost complicat să creați personajele, să găsiți corespondentul vizual a ceea ce era pe hârtie, ca să fie pe înțelesul copiilor?
Noi creăm desene animate și personaje din 2006. Pentru noi această muncă este o plăcere. De aceea, pentru noi nu este dificil să ilustrăm orice tematică. Totul începe de la scenariu. În el fiecare cuvânt are greutatea sa, tonalitatea sa și asta determină stilul în care va fi produs desenul animat. De obicei totul are loc ca prin magie – visezi, vezi imaginile și le dai viață. Lucrul nostru, de fapt, este o compilație dintre partea tehnică și creație. Eu asociez, de obicei, proiectul cu o corabie care merge spre o destinație. Un desen animat întotdeauna presupune lucru de echipă, care trebuie să aibă un căpitan. Acesta este regizorul, el vede direcția și merge spre rezultatul așteptat.
Cât timp v-a luat să desenați scenele din „Povestea plicurilor” și câți pictori, animatori au fost implicați?
Am creat desenul animat aproximativ trei luni. În acest timp s-a lucrat la concept, scenariu, ilustrații etc. În procesul de producere au fost implicați în jur de zece specialiști. Noi am creat împreună 168 de scene ilustrații și 15 personaje, ca în final să avem o poveste de cinci minute. Nu este puțin, dar nici foarte mult, pentru că a concepe o astfel de poveste, a dezvălui lumea personajelor, e nevoie de timp. De aceea, noi ne-am străduit ca în acele cinci minute, spectatorii să se implice emoțional și să înțeleagă mesajul poveștii.
Care au fost scenele cel mai dificil de ilustrat?
În general, tehnica pe care am utilizat-o în „Povestea plicurilor” – animația 2D – este o tehnică bidimensională care limitează mișcarea personajelor; este o lume plată, dacă o comparăm cu lumea 3D, în care sunt create celebrele desene contemporane. În asemenea cazuri, cel mai complicat este să faci o scenă detaliată, bogată în acțiuni. Și desigur să nu pierzi emoția, firul roșu al poveștii, ca să ajungă în final la spectatori.
A ieșit așa cum v-ați dorit?
Da. Noi în general credem că corupția este o problemă în țara noastră, este mama tuturor relelor într-o societate și trebuie abordată dur. Dar în cazul dat noi ne-am adresat unui auditoriu tânăr și am creat povestea ca să fie pe înțelesul tuturor și cred că ne-a reușit. Reacția copiilor de la proiecția poveștii a fost una sinceră, am văzut că mesajul le-a rămas în suflete.
Desenul animat „Povestea plicurilor” a fost creat în cadrul proiectului „Lupta cu corupția prin consolidarea integrității în Republica Moldova”, implementat de PNUD Moldova, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Norvegiei.